Apeluri de susținere
Cum voluntarii RVC au întins o mână de ajutor persoanelor în vârstă din Israel
La sfârșitul lunii iunie, echipa Call-center-ului RVC a organizat o acțiune specială — apeluri telefonice către persoanele în vârstă vorbitoare de limbă rusă din Israel, care, din cauza tuturor evenimentelor recente, trăiesc într-o stare de neliniște. Peste 20 de voluntari din Moldova au sunat timp de șase zile către cei care aveau nevoie cu adevărat de sprijin moral și atenție, chiar dacă acesta venea din partea unor oameni necunoscuți dintr-o altă țară.
Înainte de lansarea proiectului, fiecare voluntar a participat la un training dedicat regulilor de comunicare — un accent important fiind pus pe faptul că nu este vorba despre a face promisiuni imposibile, ci despre a fi prezent, a asculta și a arăta empatie.
În perioada 22-27 iunie, voluntarii au încercat să contacteze peste 1050 de numere de telefon. Legătura s-a stabilit cu 523 de persoane. Unora le-a fost greu să vorbească, alții comunicau doar în ebraică, unii au cerut să fie sunați mai târziu, dar au fost și cei care au mulțumit pentru apel și au împărtășit trăirile și amintirile lor.
Am adunat impresiile voluntarilor, care au transformat statistica rece în povești calde și umane, și vă invităm să le citiți direct din prima sursă:
Ludmila Prahova:
Sunt voluntară în Call-Center-ul RVC din Chișinău din 2018. Îmi place Israelul, tradițiile și cultura acestui popor. Israel este o țară frumoasă, cu o istorie bogată și interesantă. Acolo locuiesc copiii și nepoții mei. Îi vizitez des, așa că atunci când, în iunie anul acesta, Call-Center-ul RVC a fost invitat să sprijine persoanele în vârstă din Israel, am acceptat cu mare bucurie. Apelurile noastre au fost o surpriză completă pentru israelieni. La început, răspundeau cu prudență și neîncredere, însă pe parcursul discuției mulți și-au arătat interesul și au susținut dialogul activ. Oamenii împărtășeau grijile și problemele cu care se confruntau în aceste vremuri grele și povesteau despre viața lor. Tinerețea unora dintre persoanele în vârstă era legată de Moldova, Chișinău, Odesa și alte locuri din fosta Uniune Sovietică. Le făcea plăcere să-și amintească anii tinereții, ceea ce le ridica moralul și le distrăgea gândurile de cele triste. Am observat că femeile erau mai neliniștite, iar bărbații mai optimiști, unii chiar glumeau. Impresiile mele după aceste apeluri au fost variate: de la disperare și dezamăgire când unii refuzau să vorbească și închideau telefonul, până la o profundă satisfacție când conversația era susținută cu căldură, iar interlocutorii mulțumeau pentru sprijin și empatie. Mi-a făcut plăcere să pot oferi, în aceste vremuri dificile pentru Israel, un strop de susținere țării mele prin activitatea mea de voluntariat.
Svetlana Stolbikova:
Mulți dintre vârstnicii din Israel au fost reținuți, dar recunoscători. Am simțit tensiunea în glasurile lor, așa că nu ne-am supărat din cauza răspunsurilor scurte sau a tăcerii. Era important să fim pur și simplu alături. Am transmis bunătatea noastră mai departe, urmând lista de apeluri. Fiecare convorbire a fost o lecție de empatie și tact. A fost sentimentul că suntem o singură familie evreiască, dincolo de granițe.
Kristina Krijanovscaia:
Unii închideau imediat apelul, iar alții nu răspundeau, poate din teamă să preia apeluri dintr-o țară străină. În general, cei care răspundeau spuneau că totul este bine la ei, dar că nu au timp de conversație. Am avut o discuție plăcută cu o doamnă, însă apelul s-a întrerupt. Când am sunat să continui conversația, a răspuns o metapelet care m-a întrebat: „Cine sunteți? De unde aveți acest număr? De ce sunați?” Un bărbat a fost deschis la discuție, s-a bucurat de apel și a urat Moldovei toate cele bune. De asemenea, îmi amintesc o femeie care a fost bucuroasă de apel, deoarece tinerețea ei a fost petrecută în Moldova.
Oxana Krijanovscaia:
Unii închideau apelurile, temându-se de numere necunoscute. O doamnă s-a bucurat de conversație, dar mai târziu a răspuns o îngrijitoare care a început să întrebe cine suntem. Un bărbat a vorbit cu multă căldură și chiar și-a exprimat grija pentru Moldova. Iar o altă doamnă în vârstă ne-a rugat să-i găsim fostul soț — atât de mult i-a dorit să-și recapete o bucățică din trecut.
Elena Katranji:
Am participat la acest proiect pentru că înțeleg cât de important este să fii aproape, chiar și de la distanță. Oamenii spuneau că sunt pregătiți pentru grijile zilei, că au adăposturi, dar tot este greu — mai ales pentru bătrânii care se mișcă greu. Chiar și cei care spuneau că nu au nevoie de sprijin, se bucurau clar de atenția primită. Ce m-a inspirat să sun persoanele în vârstă din Israel? Cu siguranță conștientizarea valorii pe care o are ajutorul, chiar dacă este doar moral, pentru cei în vârstă. Deși unii răspundeau că nu au nevoie de sprijin, spuneau că sunt mulțumiți de viața în Israel, pentru că statul se îngrijește de ei. Dar eu cred că aceste apeluri au fost necesare, pentru că este foarte plăcut să simți că cineva se preocupă și are grijă de tine.
Sunt foarte bucuroasă că am fost parte a acestui proiect. Pentru mine, fiecare apel a fost important. Mi-a făcut plăcere să ofer cel puțin un mic ajutor — moral și psihologic — celor care au nevoie. Proiectul este foarte necesar și oportun.
Această inițiativă de voluntariat a devenit nu doar un act de solidaritate, ci și o dovadă vie că uneori simpla implicare umană este mai valoroasă decât orice cuvinte. Chiar și un apel scurt poate încălzi, poate reaminti că nu ești singur — iar asta este cel mai prețios lucru.